Localități aparținătoare
Comuna Teliucu Inferior are in componenta 4 sate : Teliucu Inferior-reședința de comună , Cinciş – Cerna , Izvoarele și Teliucu Superior .
Pozitia geografica:
Teritoriul administrativ al comunei Teliucu Inferior se afla in zona central – sudica a judetului Hunedoara , in suprafata de 3950 ha; Relatia de vecinatate importanta este la limita nordica a teritoriului administrativ , cu municipiul Hunedoara. Spre sud comuna se invecineaza cu municipiul Hateg , de asemenea spre limita estica cu orasul Calan ; alte comune cu care comuna Teliucu Inferior are limite administrative comune sunt: la limita sud estica comuna Bretea Romana , iar la limita vestica comunele Ghelar si Toplita.
Trei dintre localitatile comunei – s-au dezvoltat organic, de-a lungul vailor. In aceste trei cazuri – localitatea Teliucu Inferior . localitatea Izvoarele si localitatea Teliucu Superior ( dupa denumirea veche satul Plosca)- dezvoltarea a pornit de la un nucleu de baza , centrul satului , de la care s-au desfasurat de-a lungul vailor.
Relieful terenului este deluros si brazdat de mai multe vai.Cea mai insemnate apa este raul Cerna, care izvoraste din muntii Poiana Rusca si se varsa in Mures , langa Deva .De asemeni , comuna este brazdata de alte paraie si vai , favorizand cresterea vegetatiei ;
Suprafata intravilan:
Teliucu Inferior: 92,85 ha , Cincis Cerna:104,50 ha , Izvoarele: 24,68 ha , Teliucu Superior : 29,61 ha ;
Populatia :
La ultima recenzie a populatiei comuna numara 2564 locuitori ;
Cai de acces :
Rutier : Relatia cu localitatile invecinate este facilitata de existenta unei cai importante de comunicare – DJ 687 D , ce leaga municipiul Hunedoara de Comuna Toplita si Lunca Cernii de Jos , trecand pe malul drept ( in directia de curgere a raului Cerna ) al lacului de acumulare Cincis- Cerna , de-a lungul zonei de agrement .
Distante fata de municipiile judetelor invecinate : Teliucu Inferior- Tg.-Jiu:171 km , Teliucu Inferior-Drobeta-Turnu Severin: 254 km, Teliucu Inferior- Timisoara : 181 km, Teliucu Inferior- Arad :197 km , Teliucu Inferior – Alba Iulia : km ;
Altitudine:
Din punct de vedere topografic terenul este denivelat , prezentand diferente de nivel de la cota 293,50 M.N. ( cota nivelului normal de retentie al lacului ) , la cota 350,0 la care este amplasat motelul Cincis , la cota 525,20 nivelul culmilor versantilor ce marginesc zona rezidentiala .
Istoricul localităţii
Din punct de vedere istoric şi arheologic sunt presupuneri care pun începuturile unor aşezări componente, de exemplu satul Cinciş- Cerna, tocmai în timpurile cele mai indepartate.
Pe teritoriul satului la locul zis’’ Silişte ’’ , s-au aflat unele unelte din comuna primitivă : ciocane din piatră cioplită ale omului neolitic, care ne fac să credem că primele aşezări omeneşti pe aceste meleaguri datează din epoca omului primitiv. Aceste unelte se află la muzeul satului Cinciş şi la muzeul geologic din Bucureşti.
Tot pe teritoriul Cincişului, la locul zis ‘’ Lăturoasa “ şi mai precis ‘’Popeasca “ , in anul 1935 s-au descoperit statui de piatră reprezentând un bărbat în togă şi două femei, in mărime naturală. Aceste statui datează din perioada daco- romană.
Tot aici, s-au scos la iveală alte multe mărturii ale convieţuirii sub dominaţia romană, a populaţiei dacice cu alte elemente etnice, constând din rituri de înmormantare, ceramică, unelte, monede, dovezi ale vieţii complexe a populaţiei dacice autohtone, rămasă pe teritoriul Daciei sub dominaţia romană şi a folosirii acestei popula-ţii la lucrările de extragere a zăcămintelor feroase de pe versantul est al muntilor Poiana Ruscă
Amplasarea localităţilor în zona de deal este in relaţie directă cu exploatarea zăcămintelor de minereu de fier.Deasemenea este cazul vechii aşezări datând din sec II-III e.n. a localităţii strămutate Cincis-Cerna, unde se exploatau zăcămintele de fier din perioada romană- Villa rustica, amplasată la 1 km de satul Cinciş strămutat şi Necropola romană tumulara, amplasată la nord de monumentul anterior la cca. 200 m , în locul numit la ‘’ Ţelina ‘’.
Pentru caracterul etnic dacic al cimitirului pledează atât ritul tradiţional al încinerării şi tipul de tumul cât şi elementele de cultură materială dacică – ceramica lucrată cu mâna.Necropola cuprinzând 17 morminte tumulare, (dintre care patru se află în interiorul unui monument funerar zidit) este atribuită unei colectivităţi legată de exploatarea minelor de fier din regiune.Villa este o construcţe din piatră legată cu mortar ( opus incertum ), din care s-au păstrat fundaţiile clădirii şi materiale arheologice ca ceramica romană, obiecte din fier, etc.
Prima atestare documentară apare în anul 1360 cu privire la satul Cinciş ca făcând parte din districtul Haţegului cu denumirea maghiară – Cholnukus, următoarea atestare este a satului Izvoarele în anul 1446 cu denumirea maghiară – Linghyna şi în anul 1477 este prima atestare documentare a satului Teliucu Inferior cu denumirea în limba maghiară- Telethek. .
În tradiţia poporului se spune că Iancu de Hunedoara s-a născut la Cinciş, de unde ar fi fost mama lui, ca mărturii ale acestui fapt stau frescele religioase datând din secolul al XVIII –lea descoperite la biserica din Cinciş şi unde se presupune că este portretul fizic al lui Iancu de Hunedoara , diploma lui Iancu de Hunedoara din 1447 dată din cetatea Timişoarei ( monografia Huniadeştilor de Teodor Popa din 1928 )şi alte asemenea mărturii care sunt cuprinse în lucrarea ‘’ Documentar privind satul Cinciş ,judeţul Hunedoara ‘’ .
Toate aceste mărturii ne arată moştenirea istorică foarte bogată a localităţii noastre ca exemplu de continuitate a neamului românesc pe aceste meleaguri.
Elemente de biogeografie
Variabilitatea condiţiilor topo şi microclimatice, determinate de frământările orografice, modificările antropice asupra covorului vegetal au determinat configuraţia vegetaţiei şi faunei comunei Teliucu Inferior.
Din punct de vedere fitogeografic comuna noastră aparţine Regiunii central-europene, Provinciei est- carpatice, Subprovinciei Munţilor Poiana Ruscă, Districtul Haţegului.În aceasta regiune existenţa asociaţiilor vegetale confirmă variabilitatea vegetaţiei, fapt care conferă unitate peisagistica localitaţii noastre, ca de altfel a tuturor zonelor din Munţii Poiana Ruscă.
Vegetaţia lemnoasă
Pădurile reprezintă vegetaţia cu cea mai mare răspândire ( în trecutul nu prea îndepărtat ), fiind şi principala bogăţie a solului, supuse unui regim de intensă exploatare , mai ales la începutul secolului XX, urmat de reducerea suprafeţei împădurite.Din totalul suprafeţei comunei de 3950 Ha , pădurile reprezintă cca. 1/ 3 , adică 1645 Ha . Stejarul predomină ( 60 % ) ,15% conifere ( brad, pin , molid) iar restul de 25 % este compus din : carpen,mesteacăn, salcâm,tei, plop,arin, arin, jugastru, ulm, corn, alun, fag.cer.
Tufărişele au mai ales provenienţă secundară şi se intâlnesc preponderent la marginea pădurilor ori prin pajişti , sub formă de pâlcuri. Sporadic apar tufărişurile de păducel , măceş, aluni, meri şi peri sălbatici, porumbari, hamei, edera.
În păduri intălnim o diversitate de plante de pădure: podbal, nalbă, steregoaie, lupin, lumânărica, ţintaura, ruta, mărăcinele, digitala, mărgăritarul, iarba mare, măsălariţa, izma, creasta cocoşului, ghiocei, toporaşi, brânduşe ( în zonele mai umbrite ), cimbrişor, etc.
Vegetaţia ierboasă
Pajiştile şi fâneţele ocupă suprafeţe însemnate de cca. 1250 Ha din totalul suprafeţei comunei , întinzându-se de-a lungul dealurilor .
Pe pajişti , creşte o iarbă grasă, trifoi sălbatic, măzărel,păiuş, troscot, nalba pitică, volbura.
Prin fânaţuri, în afară de iarbă cresc: cicoarea, măzărichea, păpădia, coada şoricelului, coada calului, feriga, frăsinelul, lupinul, fumăriţa, gălbenelele, aglicea, untişorul, măcrişul, pirul, lipicioasa, răculeţul, remfulul, rostopasca, ruscuţa, salcia, cilnicul, ştevia, tătăneasa,etc.
Pe lunci şi văi se întâlnesc: podbalul, feriga, coada calului, papura şi pipirigul ( în locuri mai mlăştinoase ), ţelina sălbatică, popilnicul, trei fraţi pătaţi, brusturul, cresonul, dracila, gălbişoara, mutătoarea, izma broaştei, săpunelul, limba mielului, lumânărica, zârma, măsălariţa, măturica, morcovul sălbatic, pirul, busuioaca, etc.
Din această varietate de plante observăm că foarte multe dintre ele au o mare însemnîtate medicinală fiind întrebuinţate din cele mai vechi timpuri ca plante tămăduitoare, cu o largă utilizare şi în zilele noastre ca adjuvante în tratarea diferitelor afecţiuni.
Fauna
Pădurile destul de întinse ca :Pădurea Mare,Dosul, Bearcu,Bernard, Văraticul, Valea Rece, Pădurea Oraşului, care îmbracă dealuri ca : Cerătul, Codrişorul, Văraticul,Gligul,dealul Silvaşului, Cornul ) adăpostesc o serie de animale ca : iepurele, vulpea , mistreţul şi căprioara ( Tătăuş) , pisica sălbatică, viezuri, veveriţe, lupi,jderi, etc.
Pentru înmulţirea speciilor cu densitate mică, căprioare, mistreţi, jderi se creează condiţii speciale iar vânătoarea lor este permisă numai în sezoanele de vânătoare foarte bine şi riguros stabilite.
Dintre păsările caracteristice pădurilor amintim: cucul, ciocănitoarea, gaiţa, corbul, privighetoarea( mai ales în pâlcurile din jurul satelor ),ciocârlia, fazanul,etc.
În lacul de acumulare de la Cinciş se găsesc peşti cum ar fi: clean, crap, roşioară, ştiucă,biban iar pe râul Cerna se întâlnesc mai rar, păstrăvi.
Lacul de la Cinciş reprezintă o mare atracţie în special pentru impătimiţii pescuitului, aici organizându-se concursuri ,chiar şi campionate naţionale de pescuit. Pescarii trebuie să respecte perioadele din an când este deschis sezonul de pescuit pentru a permite speciilor de peşti existente să se inmulţească.
Clima
Comuna Teliucu Inferior, care este situata in zona subcarpatica , in unghiul dintre Carpati si muntii Poiana Rusca , are un climat care se incadreaza in climatul carpatic .
In timpul iernii , temperatura scade pana la -20 ºC , iar vara atinge maximum 40 ºC . Dinspre nord-est sufla Crivatul , dinspre sud – est sufla Austrul , iar din muntii Retezat vine vantul mare care topeste zapezile. Viteza maxima a vantului este de 10 m/secunda .
Ploile cad regulat .Zapada incepe sa cada aproape in fiecare an prin luna decembrie.Viscole nu prea sunt , dat fiind asezarea comunei la adapostul dealurilor. In schimb exista curentul de aer al raului Cerna , care se face simtit mai ales iarna .
Ceata ,arareori se iveste.Bruma se asterne toamna tarziu si primavara devreme .
Temperatura aerului
Temperatura aerului este influenţată de etajarea reliefului între lunca Mureşului şi munţii Retezat şi Parâng. Media anuală de temperatură se situează în jurul valorii de 9,6 oC. În luna iulie temperatura medie este de 20-21 oC iar în luna ianuarie se înregistrează temperatura medie de –2oC, -3 oC.Extreme absolute s-au înregistrat în intervalul – 20 0C si – 25 0C în ianuarie si + 30 0C si + 39 0C în lunile iulie, august.
Începând cu cea de a doua decadă a lunii martie, temperatura medie anuală creşte continuu atingând 16-18 0C în lunile iulie – august. Intervalul cu zile de iarnă (când temperatura scade sub 0 0C se desfaşoara între noiembrie- martie. Îngheţul apare de la începutul lunii noiembrie iar ultimul îngheţ după 1aprilie.
Precipitaţiile
Alt element climatic deosebit de important, ponderea majoră revenindu-le precipitaţiilor lichide, sub formă de ploi.Mersul anual al acestui parametru nu relevă abateri faţă de cel al întregii ţări, cu două maxime de primăvară şi toamnă şi două minime de vară şi iarnă. Cantitatea anuală de precipitaţii oscilează între 1000- 1200 mm anual. Cantitatea medie este cca. 800 mm anual, cu maxime in ultimii ani in lunile iunie, iulie cand au căzut cantităţi foarte mari de precipitaţii sub formă de ploi torenţiale (în graiul locului – ‘’ rupere de nori’’ ) şi cantităţi mari de grindină ce au dus la mari pagube culturilor agricole şi septembrie.
Aproximativ 20-25 % din media anuală a precipitaţiilor cad sub formă de zăpadă în perioada noiembrie- martie. Numărul anual al zilelor cu precipitaţii oscilează între 80- 100 zile din care cca 20 de zile sunt cu ninsoare. Durata medie a stratului de zăpadă este de aproximativ 3 luni. Grosimea stratului de zăpadă atinge valoareaa de 30-40cm iar durata medie a stratului de zăpadă fiind de cca. 3 luni.
În ultimii ani se poate obseva ca precipitatiile su formă de ninsoare au scăzut facând loc precipitaţiilor sub formă de ploaie, chiar şi în lunile ianuarie, februarie.
Nebulozitatea
Nebulozitatea este un factor important care influenţează durata de strălucire a soarelui şi numărul zilelor cu cer senin care sunt esenţiale şi pentru lucrările agricole cât şi pentru dezvoltarea turismului din zonă.
Numărul mediu al zilelor cu cer innorat este sub 120, cele mai innorate zile înregistrându-se în lunile iulie şi ianuarie.
Numărul zilelor cu cer senin este de peste 100 pe an iar durata de strălucire a soarelui este de cca. 2000 ore / an.
Primăvara, luna martie este frumoasa si senina iar aprilie este in general cu multe zile cu cer acoperit, iar luna mai este deosebit de frumoasă prin claritatea atmosferei.
Luna iunie este mai ploioasă, cu furtuni bruşte de vară şi cu cer în general acoperit iar în luna iulie vremea se îndreaptă de obicei în a doua jumătate a lunii şi se menţine frumoasă şi senină totă luna august şi uneori chiar toată luna septembrie.
În aceasta perioada de vreme frumoasă, cu multe zile senine sunt intervale mici de cca. 2-3 zile ploioase, cu cer acoperit.Toamna este cu zile frumoase, cu o mare claritate şi vizibilitate cum nu se intâlnesc vara. Iarna, vremea este în general frumoasă cu cca. 10 zile cu cer acoperit.